how does it feel

nu iar, din nou

2008-09-22T13:20:04+00:00

Am un obicei asa prost sa imi fac mereu bloguri noi cand ma supar din varii motive....acum, pentru a mia oara tre sa stau sa mai irosesc o insemnare cu linku catre celelalte bloguri...unde nu-i nici dumnezeu nu cere http://adrenalina.ablog.ro/

inapoi si mai acida ca niciodata...

2008-09-22T12:31:23+00:00

De jumatate de ora ma chinui sa scriu o introducere la blogul asta si nu reusesc. Se pare ca odata cu timpu s-a dus si o mare parte din inspiratia mea. Uitandu-ma la televizor usor plictisita de emisiunile mondene m-am gandit sa ma plantez in fata calculatorului in speranta in care voi gasi un pansament pentru creierul meu iritat de numarul impresionant de "celebritati" autohtone. Bantuind prin bookmarks am gasit linkul spre ablog si mi-am zis ca ar cam fi timpul sa fac uz de contul de aici. Odata logata mi-am revizuit eseurile anterioare si mi-am facut o serie de autocritici, care insa nu vor fi urmate de corecturi, pentru a nu-mi stirbi din mandrie... Insa nu despre asta este vorba ci despre uimirea ce mi-a fost provocata cand am click'ait' butonul home si mi-am dus ochii spre blogurile recomandate. Din experienta stiam ca acolo voi gasi cele mai bune creatii, o varietate de stiluri si teme bine tratate de diferiti 'bloggeri'. Vorba lunga, saracia omului ! Am dat click pe primul blog si am citit cu nesat primul eseu postat de respectivu. Scurt, la obiect, informativ , ok. Am purces spre a citi mai departe numai ca nu prea aveam ce sa citesc in afara de titlu pentru ca urma o lunga insiruire de poze. Ma rog...frumosi caini ai nenea, am si eu da parca nu sunt de interes national. Sau poate oi fi eu prea obtuza la minte...nu imi dau seama. Cert e ca am inchis blogul respectiv pentru ca nu ma interesau pozele in mod deosebit. In urmatorul blog deschis am dat de un film ( dragut film ). L-am inchis si pe asta. Asa sunt eu, pretentioasa. La al treilea am dat de vreo 2 poezii, aproape dragute, bucuroasa ca am dat de o persoana creativa. Mai jos un articol copiat de undeva in care aflam cat de nociva este cola.Stim cu totii articolul, l-am citit de nenumarate ori. Acolo mi-am pierdut rabdarea. Cum eu sunt perseverenta din fire am deschis si urmatoarele bloguri dintre care 2 erau despre pesti si unu despre cursiere. Ok! Ideea e ca ma asteptam la altceva. Ma asteptam ca timpul scurs de la ultima accesare a site-ului sa nu modificat stilul cu care eram obisnuita. In orice caz traim intr-o tara libera si daca oamenii vor sa posteze articule despre cursiere, semicursiere, bibani, stiuci, cola sau mai stiu eu ce, sa posteze frate! Ma gandesc ca daca aceste bloguri exista, atunci este cineva interesat si in lokk sa google'it cauta pe ablog. Imi cer scuze ( oarecum ) daca am fost prea critica, avand in vedere ca eu sunt departe de a fi perfecta, insa speram sa gasesc altceva aici. Speram sa gasesc literatura in forma cea mai bruta, asa cum gaseam odinioara....

confuza

2008-06-15T12:06:08+00:00

E tarziu. Obosita ma intind in pat. Pastrez locul de langa perete gol si o perna in eventualitatea in care ,la noapte, vei dori sa impartim acelasi vis. Privesc langa mine si ma intreb de ce nu esti aici inca. Mi-e frig. Inchid ochii si apari. Caldura trupului tau ma invaluie si eu ma las purtata in lumea ta. Te descopar usor , cu mainile tremurande, cu frica sa nu dispari cand te voi atinge. Degetele mele nu contenesc sa se mire de pielea ta...esti aici. Ma simt linistita acum. Ma intorc cu spatele. Iti pot simti privirea cum se joaca cu parul meu si mana ta apropiindu-se de umarul meu descoperit. Sunt in siguranta.....adorm incet. Dimineata nu te va mai gasi aici si stiu ca atunci cand voi deschide ochii vor fi doar asternuturi botite si reci . Somn usor, faptura minunata

praf de stele

2008-06-14T17:41:20+00:00

Ma gandeam la tine si mi-am imaginat involuntar o discutie intre noi doi. In sufrageria noastra ticsita de carti cu coperti frumoase si pagini ingalbenite de vreme, asezati fata in fata pe cate un fotoliu ne privim in lumina difuza a becului exagerat atarnand de tavan. Din nimicuri zilnice povestite la lasarea serii, ne vom certa pe artisti, carti, poezii, filme, melodii si mancaruri. Va fi o cearta apriga in mijlocul careia vom incepe sa radem de proastele argumente si de situatia in sine. Totul se va incheia cu un zambet. Cartile trantite pe jos vor fi ridicate si doar zgomotul paginilor rasfoite se va auzi. Becul va palpai usor iar toate detaliile decorului se vor pierde. Voi adormi linistita in fotoliu cu cartea in mana si cu gandul ca esti acolo

surogat de iubire

2008-06-14T16:05:59+00:00

Nici nu ma mai obosesc sa te caut pentru ca te-am gasit. Esti aici. In mine, zidit in oasele mele. Esti doar tu. Un vis. Nici nu mi te mai inchipui pentru ca nu mai conteaza. Nu am nevoie de zambetul tau, de privirea sau chipul tau. Existenta ta este tot ceea ce imi trebuie. Si stiu ca nu tu nu vei pleca, tu nu ma vei abandona. Vei ramane mereu aici si imi e de ajuns. Ma vei insela, vei fugi noaptea pe furis din patul meu dar nu ma vei minti si mereu te vei intoarce inainte ca asternuturile sa se raceasca. Vei fi mereu in mintea mea, imaginat in mii de situatii si nicicand suparat ca te-am modelat dupa placul meu. Ma vei face mereu sa rad, sa uit orice durere, sa zambesc cand sunt trista. Si chiar daca nu ma voi putea ascunde niciodata in bratele tale, chiar daca nu imi strange niciodata mana, chiar daca nu ma vei saruta vei fi mereu al meu si eu a ta. Voi auzi, ca intr-o poezie a lui Nichita Stanescu, bataia urmatoare a inimii tale, voi fi mandra de tine si voi fi cea mai apriga sustinatoare a ta. Ca doi copii jucandu-se impreuna, vom imparti mereu jucariile si mereu mi-o vei da pe cea mai noua si frumoasa. Vom privi impreuna pe geam, vom juca scrable, ne vom bate pe telecomanda si vom discuta in contradictoriu pana in zori, pana cand dimineata ne va da dreptate amandurora si pana cand dorinta de a te strange in brate si de a te saruta va fi prea mare.

Picatura de apa

2008-06-09T22:34:10+00:00

Cu miscari lente stinse tigara fumeganda si porni spre fotoliul de langa geam. Lumina cade lenesa pe randurile cartii de comentarii literare. Privirea ei aluneca peste cuvintele greoaie insa creierul pare sa nu inregistreze nimic din ce citeste. Se simte sabotata de propria fiinta, care refuza cu indarjire sa ii urmeze vointa. Dar parca nici vointa nu mai e a ei. Pluteste in decorurile de carton ale camerei, cu cartea in mana. Slovele lui Bacovia sunt usor inlocuite cu un film ce pare atat de vechi. Personajul principal - ea Intriga - el Desfasurarea actiunii - 2 luni de vis dulce si cosmar Punctul culminanta - confesiunea Deznodamantul - inexistent O poveste fara inceput si fara sfarsit care se scalda in tristete si bucurie, ura si iubire, indepartare si gelozie. O piesa cu 0 acte, muta si plina de efecte speciale. In culise a mai ramas doar ea, dezbracata de incarcatura emotionala e rolului, o fantoma a propriei existente. Incercarile de a se regasi sunt nule. Priveste in oglinda insa nu vede nimic. Incorsetata in sentimente, incastrata in tabloul asa-zisei idile. Cicatricile, lasate de privirea lui pe chipul ei, ard. El e ca o picatura de apa pe corpul ei ce aluneca pe fina-i piele. Dara de amintiri lasata se va usca si cu putin noroc razele soarelui nu vor ajunge la ea.....va uita. LIpsita de viata, amintirea lui inca o macina, ucigand-o si resuscitand-o in acelasi timp. E devreme inca. Nu stie ce s-a intamplat si nici ce urmeaza, insa, in mod straniu, nu ii mai pasa. Bataile inimii nu se mai aud demult, speranta a disparut ca si cand niciodata nu ar fi existat si a ramas doar ea. Trup gol, minte chinuita, suflet mort.....

Abyssus abyssum invocat

2008-06-01T12:39:00+00:00

Ma enervezi. Nu am nici o amintire placuta cu tine si totusi mintea mea se incapataneaza sa revada filmul noptilor petrecute impreuna. Nici un gest, nici o privire care sa ma faca sa tresar...insa eu continui sa ma alimentez cu vise inchipuite pe drumul spre liceu cu ipodul in ureche. Esti inutil si totusi nu pot fara tine Esti urat si totusi ai ramas intiparit pe retina mea ca cel mai frumos Nu imi vorbesti frumos si totusi iti sorb fiecare cuvant Te vad 2 ore pe zi insa imi ocupi tot timpul Esti tot ceea ce m-ar face sa fug insa nu ma pot dezlipi de tine Nu am nici un motiv sa te las sa ma posezi insa raman mereu aici, unde stiu ca ma vei gasi atunci cand vei avea nevoie. Ar trebui sa fiu furioasa ca te folosesti de mine insa ma simt bucuroasa Te iert totusi. Si nu pentru ca te iubesc ci pentru ca stiu ca si tu simti ceva cu inima ta ofilita. Si simti pentru mine. Iti iert mandria si prostia. Fac asta pentru ca sper ca asa ma voi desprinde usor de tine....tu nu vei spune niciodata nimic iar eu nici atat. A fost o poveste frumoasa cat a tinut si trista de privit Si sincera sa fiu sper sa iti para rau si sa te chinuie regretul de cate ori ne vom intalni In ceea ce priveste asocierea "noi doi" iti mai rezerv o ultima data. O ultima data pentru a ma chinui. O ultima data pentru a-mi face iluzii. O ultima amintire.....

5 motive pentru care urasc umbrelele

2008-06-01T12:33:13+00:00

1. Sunt mult prea mari pentru mine si daca bate vantul am senzatia ca imi iau zborul; 2. Daca nu am senzatia ca imi iau zborul, cu siguranta imi dau cu batu ala in cap; 3. Mi se pare cel mai complicat accesoriu asa ca o lovesc de toate crengile si dupa 2 metrii se strica; 4. Dupa ce se termina ploaia trebuie sa am grija sa nu ma stropesc cu apa ramasa pe ea.....imposibil; 5. Nu sunt invatata cu ea asa ca exista riscu permanent de a o pierde; 5'.La cei 30 cm ai mei cu o umbrela arat ca o ciuperca; 5''.Din toate persoanele cu umbrela de pe strada, doar la mine se uita lumea ciudat. Probabil din cauza motivului 5'.